joi, 6 ianuarie 2011

Hypermarket Wonderwoman

 Am intalnit-o in Carrefour Orhideea cu cateva zile inainte de sarbatori, cand oamenii parca aveau un singur scop comun: sa goleasca rafturile. Din cele pline marfa era extrasa cu gesturi nervoase iar pe langa cele goale oamenii treceau multumiti. In anticiparea burtilor pline si a betiei se acumuleaza sentimente placute pe care oamenii le percep ca “bucuria sarbatorilor de iarna”, ceea ce le da impulsul sa fie darnici, deci sa cumpere si mai mult.

         Wonderwoman este angajata la Orhideea sa cantareasca legumele si fructele.  Eu alegeam portocale care sa incapa in causul palmei pentru ca este exact marimea storcatorului de fructe iar cu coada ochiului urmaream cat de repede se misca oamenii care stau la coada. Am stat si eu la aceeasi coada. Impropriu spus stat pentru ca imediat am facut cativa pasi inainte. Ma asteptam sa vad trei cantare cu trei angajati si aproape ca laudam in sinea mea initiativa conducerii Carrefour dar, apropiindu-ma, observ ca este o singura anagajata la doua cantare. Mai tarziu aveam sa vad ca erau defapt doua angajate iar cealalta, in loc sa-si faca treaba, se uita si ea la Wonderwoman. 

         Am considerat potrivita porecla pentru ca tasta coduri si lipea preturi cu asa viteza incat nu eram capabila sa-i urmaresc mainile. La doua cantare. Pe langa asta statea de vorba cu cealalta angajata si din cand in cand le spunea clientilor de la coada sa  puna cumparaturile pe cantar imediat ce ajung in fata probabil ca sa nu ramana incurcati cum am ramas eu si pentru ca odata ajunsi in fata cantarelor ar fi reactionat mult mai incet decat era ea capabila sa manevreze. Ca sa arat respect pentru ceea ce face m-am gandit sa nu pun portocalele imediat pe cantar ci sa astept pana se elibereaza amandoua cantarele ca macar pentru un client sa lucreze cum ar trebui s-o faca in mod normal. Dar nu am putut. Pana sa-mi termin de gandit gandul m-am trezit cu portocalele in fatza cu pretul deja lipit. Mi le luase direct din mana. Daca as fi avut bratari, inele, ceas, ar fi putut sa mi le ia si pe alea fara sa-mi dau seama. 

         Schema nu mi-a iesit. I-am aratat un thumbs up si i-am spus: “Admir viteza cu care lucrezi”. Avand mainile incalcite printre pungi, taste si hartiute lipicioase, ridica privirea, se uita in ochii mei si pot jura ca acela a fost cel mai sincer zambet urmat de cel mai sincer multumesc pe care l-a rostit vreodata.

 Mainile ei ajungeau in cele 4 pozitii in 3 secunde. Deci o data la 3 secunde ea cantarea doua pungi pe care lipea pretul si pe care mai apoi le punea pe stand. 



5 comentarii: